Marea evadare Când trăiești pe o insulă, e ca și cum ai fi martorul poveștii de dragoste dintre pământ și apă. Cerul, mai intins, dar mai aproape, te lasă să-l respiri, ai timp să admiri dansul anotimpurilor în veșmintele naturii, te sincronizezi fără efort cu ritmurile Universului și-l zărești pe Dumnezeu ascuns în orice detaliu. Natura îți expandează simțurile, gândirea, înțelegerea, viziunea, iar detașarea și liniștea te ajută să-ți vindeci perspectiva greșită asupra vieții și evenimentelor ei. Nu mai poți asculta zgomotul mașinăriei infernale a lumii, vrei doar să te simți în pace și tihnă, să simți soarele intrându-ți în circuite prin toți porii, să-ți auzi zumzăitul harnic al celulelor și respirația așezată în cadență cu sunetul pompei calde din piept. Să clipești, să te minunezi că ești viu și să stai conectat cu magia în care ești, tot tu, spectator și protagonist. Evadat pe insulă, departe de mulțime și de agitația ei, te eliberezi de credința că circu...