Mihaela I. Ungureanu

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...

Cine sunt eu Sunt pixel într-o hologramă vie, Sunt tușa prinsă-n dansul unui penel vrăjit, Sunt strop dintr-un ocean de poezie, Sunt notă-n partitura numită infinit. Galactic zbor de pasăre măiastră Mă poartă prin fluidul ce curge abisal; În dans solar pe o mărgea albastră, Sunt fir de praf cu suflet și ADN astral. Scânteie de lumină din Lumină, Par vis în creuzetul unui magician. Din lumea ce prin mine se animă, Măsor eternitatea cu pasul unui an. Pe scena din teluricul spectacol Mă cred inteligentul urmaș de cimpanzeu; În opera naturii sunt miracol, Rod sacru-n pomul vieții sădit de Dumnezeu. Cu mine mă-ntâlnesc în contemplare, Sunt rouă și furtună, când totul, când nimic, Răspunsul sunt la orice întrebare, Sunt macrouniversul turnat într-un vas mic. De mână cu savanții și nebunii, Eu vin și plec din cronici, mereu descoperind Că pentru edificiul strâmb al lumii Nu moartea e sfârșitul, ci dragostea murind; Iar scut în calea forțelor naturii, A apelor năvală și-al focului botez, Nu-s ...