Țărmul meu Prin lume am pornit călătoria Să-i aflu frumusețea și-armonia Dar, asmuțite în război și ceartă, Doar în derivă vorbele mă poartă. Degeaba caut să-i pătrund în taine, Am trup sleit de tot mai grele haine, Iar gândul, la întrecere cu clipa, Rătăcitor își flutură aripa. Nu mai există între cer și mare Loc de odihnă și de contemplare; Mă-ntorc înfrânt , romantic Odiseu, La țărmul calm al sufletului meu. Când împrejuru-mi se ridică săbii, Pe ape tulburi se ciocnesc corăbii, Iar zarea-i răscolită de furtună, În mine mă retrag, sub clar de lună. Căci în nesomnul orelor târzii, Prind răsăritul unei poezii; O simt cum se strecoară prin unghere Și crește, ca lumina, în tăcere... 09 noiembrie 2023