Iubire nemuritoare Noi timp de irosit nu mai avem În jocuri de tandrețe ipocrită Și de-om fi întrebați cine suntem, Să spunem: un iubit și o iubită. În evul cu erupții de hormoni, Lovit de crize de identitate, Printre strigoi și boți cu neuroni, În adevăr găsim seninătate. Cu spatele la chipul lumii slut, Suntem bolnavi de viață, netratabili, Rebeli cu lanțul minții desfăcut Și parteneri de drum inseparabili. La lupte martori fără apetit, În pace, unul altuia ne-ajungem Și, neavând nimic de dovedit, Încă mai știm să râdem și să plângem. Ne-am regăsit, purtând același semn Sub lunga trenă de singurătate, Îngeri aievea cu aripi de lemn Peste stigmatul celor retezate. Doi camarazi de suflet pe pământ, Trăind amurgul ca o sărbătoare, Uniți de-un metafizic legământ: Să stăm alături, până la plecare. Și dacă-mbrățișați urcăm la cer Când moartea va șopti că ne desparte, Ne-om lepăda de trupul efemer Să ne predăm iubirii fără moarte. 14 februarie...