Mihaela I. Ungureanu

Suflet călător Motto: ” Sufletul care ne-a fost dat fiecăruia dintre noi este mișcat de acelasi spirit viu care mișcă Universul.” ~ Albert Einstein Sol din tărâmul de eter,  Fluid de nepătruns mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val,  Ca un întreg într-un fractal, În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus.   Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni Ducând blesteme și cununi Prinse de- al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al sufletului legământ - Ori cerșetor, ori împărat - Să fiu un Creator creat, Amnezic, da...

Floare de gheață Sunt floare de gheață, fragilă, Un mic bibelou efemer Cu trup cristalin, de copilă Născută din apă și ger. Brodată-n zăpezi filigrane Ce-n pur diamant mă prefac, Prin mii de nervuri diafane Lumina-n culori o desfac.   Eu știu că-s a iernii fantasmă Și-n scurta mea viață de nea,  Lipsind din a lumii mireasmă, Par doar o sclipire de stea. Din drum atrag orice privire Să-i fiu un răsfăț inocent,  Dar tu, vânător de iubire, Mă vrei la rever, ornament. Ostatică-n palmele tale, Durerea cu greu mi-o înving Căci, lacom mușcând din petale, Tu setea râvnești să ți-o sting. Lăsând-o să-ți fugă pe față, De lacrima mea te amuzi Și-mi sorbi sărutarea de gheață, Lăuntricul gol să ți-l uzi.  Ca menghina unui vânt rece Ți-s buzele care mă strâng Și-n furia lor să mă sece, Eu nu mă topesc, ci mă frâng. Biet omule, tot ce-atingi moare Și morții chiar tu ești tribut, Dar eu, doar cu-o rază de soare,  Iau viața de la început. Prin venele mamei-natură Dispar în ocean...

Odă Luminii Motto: ”Visibilia ex invisibilibus” (Stefano Elio D’Anna, Școala Zeilor) Mi-ai deschis ochii, Doamne, Slavă Ție, Ca să-ți descopăr necuprinsa-mpărăție Și cheia tainelor - iubirea și iertarea; Ești Visătorul, Arhitectul și Lucrarea. Prin voia ta spirala cosmică pulsează Și-n a ta muzică planetele dansează, Din focul tău celest se-avântă sorii vieții Ce-aprind în hăuri negre scânteia dimineții. Etern izvor ești de tărâmuri nenăscute, Fântâna clipelor prezente și trecute, Liant subtil în galaxii de-atomi și stele Formând iluzia identității mele. Joc de vibrație, frecvență, energie, Tu-ți dovedești tăcut perfecta măreție  Zidită-n sacre legi, în nepătrunse coduri Și-n țesături de lumi cu strâns legate noduri. Dar mândrul Lucifer, crezând că te doboară, Din neguri de infern cu tine se măsoară, Viclean duh rece cuibărit într-o mașină, Vrând din nucleu și din eter puteri s-obțină. Când se strâng demonii și te-mbrâncesc deoparte, Mânați de-ambiții ...