Floare de gheață

Floare de gheață

Sunt floare de gheață, fragilă,

Un mic bibelou efemer

Cu trup cristalin, de copilă

Născută din apă și ger.

Brodată-n zăpezi filigrane

Ce-n pur diamant mă prefac,

Prin mii de nervuri diafane

Lumina-n culori o desfac.

 

Eu știu că-s a iernii fantasmă

Și-n scurta mea viață de nea, 

Lipsind din a lumii mireasmă,

Par doar o sclipire de stea.

Din drum atrag orice privire

Să-i fiu un răsfăț inocent, 

Dar tu, vânător de iubire,

Mă vrei la rever, ornament.

Ostatică-n palmele tale,

Durerea cu greu mi-o înving

Căci, lacom mușcând din petale,

Tu setea râvnești să ți-o sting.

Lăsând-o să-ți fugă pe față,

De lacrima mea te amuzi

Și-mi sorbi sărutarea de gheață,

Lăuntricul gol să ți-l uzi. 

Ca menghina unui vânt rece

Ți-s buzele care mă strâng

Și-n furia lor să mă sece,

Eu nu mă topesc, ci mă frâng.

Biet omule, tot ce-atingi moare

Și morții chiar tu ești tribut,

Dar eu, doar cu-o rază de soare, 

Iau viața de la început.

Prin venele mamei-natură

Dispar în oceane și ploi

Și iar, hibernală făptură,

Din cer am să vin înapoi;

O floare de gheață, fragilă,

Un mic bibelou efemer

Cu trup cristalin, de copilă

Născută din apă și ger.

30 ianuarie 2021

Aici puteți asculta versiunea audio a acestei poezii în propria mea interpretare: