Vârsta Regăsirii
Trăiesc într-un spațiu al spiritului în care nu există constrângere, frică, separare, ci doar iubire, comuniune și creativitate. În lumea mea fără garduri și ierarhii, libera exprimare și voință, zâmbetul, atingerea umană, reflecția nu sunt prohibite.
Cam pe la vârsta de cincizeci, am încetat să mai lupt ca să mă așez în viață și am lăsat viața să se așeze în mine. Am încetat să-mi mai fac planuri, pentru că am realizat că planurile sunt limitări ale potențialului nemanifest al existenței mele. Am învățat că a trăi prezent și conștient în iubire înseamnă a-ți transforma realitatea. Iar realitatea se modelează după vibrația inimii.
Am ajuns mai departe și mai sus decât aș fi visat la douăzeci de ani și sunt recunoscătoare. Sunt actor în visul sufletului meu, nu în cel al minții mele. Și îmi educ mintea fricoasă să învețe bucuria de a trăi, nu eschiva în fața morții, pentru că aceasta e cea mai periculoasă iluzie în calea libertății spiritului.
Dacă, pentru omenire, 2020 a însemnat începutul ”marii resetări” economice și sociale, pentru mine, a fost sabaticul an al "marii resetări" personale, în care am învățat să prețuiesc fiecare clipă de viață și să mă bucur de cine sunt cu adevărat, alături de omul iubit.
Văd știința și descoperirile ei, care forțează granițele sau se împotrivesc naturalului - inteligența artificială, nanorobotica, biotehnologiile, ingineria genetică, zborurile spațiale etc. - doar ca pe un instrument al cunoașterii, nu ca pe un nou zeu, în fața căruia să îngenunchez.
Dumnezeul care mi s-a revelat în cele mai dificile momente ale vieții mele, ce n-au fost puține, este offline și off-the-grid. Și l-am descoperit, nu atunci când am lăsat lumea să-mi dicteze ce să fac, ci atunci când am început să mă întreb ”cine sunt eu?”.
Lui, îi mulțumesc în fiecare zi și îi sunt recunoscătoare!
decembrie 2020
Te simt si te inteleg perfect! Si eu am inceput sa traiesc cu adevarat abia de la 46 de ani, cand soarta m-a dus, pentru totdeauna, departe de Bucuresti, departe de Romania. Am descoperit natura, am descoperit civilizatia, am descoperit ce inseamna sa fii iubita si apreciata nu numai de catre parinti; am descoperit ca exista timp si pentru mine si acum, la aproape 65 de ani, invat inca, dar, pentru mine! Fac cursuri de germana avansata, asa, "de dragul meu", ma instruiesc prin toate mediile in a desena, picta, a ilustra cari pentru copii, tot de "dragul meu". Am o gradina minunata pe care o ingrijesc cu pasiune si totul arata de parca sunt in Paradis, dupa cum spunea directorul nostru Enache intr-o vizita pe care mi-a facut-o. De multe ori, in plimbarile mele cu "betele" (Nordic Walking), ma uit in jurul meu, ma uit in departare si, de atata admiratie ma surprind razand. Imi pare rau, in acele momente, ca nu pot impartasi cu toti cei dragi ai mei toate aceste frumuseti. Cateodata am facut-o, de exemplu, cand am hoinarit pe dealurile de aici cu doua prietene foarte bune de ale mele din Bucuresti: atat de fericite eram, incat, am inceput sa si cantam - spre admiratia sotului meu, care era ghidul nostru pe meleagurile lui. De aceea am spus ca te simt cat de multumita esti si tu; povestesti cu atata incantare despre locurile de pe acolo, despre oamenii de acolo, despre dragostea ta, despre starea ta de spirit. Ma bucur pentru tine si-ti doresc din toata inima sa sa-ti traiesti (nu visul) viata mereu asa. Meriti pe deplin, pentru ca esti un om deosebit. Numai bine, draga Mihaela!
RăspundețiȘtergereLivia, mulțumesc pentru mesajul tău atât de fumos! L-am descoperit cu multă întârziere (tocmai am făcut o setare de notificare la mesaje), așa că, să mă scuzi că reacționez abia acum! Mă bucur pentru gândurile și sentimentele împărtășite, admir bucuria ta de viață și tot ce faci în micul tău Paradis... Fericirea e o stare de spirit, o construim cu fiecare gând, vorbă, gest, sau lucru făcut cu dragoste și bunătate, dar noi, românii, seduși de lucruri materiale sau prea fricoși să privim adevărul din sufletul nostru, ne-am cam pierdut ”busola”, mai ales în ultimii ani... Am simțit asta, mai ales în mediul profesional și social. Dreptul la fericire îl avem fiecare, iar raiul e aici, suntem în el. Avem doar de lucrat un pic cu noi înșine. Pe frontispiciul oracolului din Delphi, locul legendar unde, acum aproape trei milenii, veneau oameni din toată Grecia și nu numai, ca să afle răspunsuri la întrebări existențiale și să cunoască viitorul, scria: ”Cunoaște-te pe tine însuți” și ”Totul cu moderație”. Dacă am învăța de pe băncile școlii cele două principii, am trăi într-o lume mult mai bună și am redescoperi puterile creative divine cu care suntem înzestrați din naștere. Te îmbrățișez, Livia! Gânduri bune pentu tine și toți cei dragi ție!
Ștergere