În loc de Memento Mori Spirit coborât în minte, Ochi căutător, ce-nvață La a sufletului școală, Din împărăția-astrală În carnalele-mi veșminte M-am întruchipat la viață. Cerul îmi deschide-n pleoape Porțile de dimineață, Iar prin raiul ce-n răstimpuri Schimbă-n joacă anotimpuri, Peste pajiști, munți și ape, Zburd îndrăgostit de viață. Fiu al soarelui și-al lunii Pe-un tărâm ce mă răsfață, Mă hrănește și m-alină, Râd în valuri de lumină, Plâng cu lacrima furtunii Și-n iubire creez viață. Însă, vai, cu bani și arme, Nesătula umbră hoață Varsă-n rai armuri și schele, Ziduri, garduri și zăbrele Și-l împarte în cazarme Cu permisii pentru viață. În cetatea triumfală Din beton, asfalt și ceață, Bolta-i un tavan cu leduri, Marea o podea cu pleduri, Orizontu-i o spoială, Și larma pretinsă viață. Iar în parodia dramă Eu joc rolul de paiață, As al scenei virtuale Ferecat în pijamale, Cu sufletul strâns de teamă Și cu lacăt...
