În loc de Memento Mori
Spirit coborât în minte,
Ochi căutător, ce-nvață
La a sufletului școală,
Din împărăția-astrală
În carnalele-mi veșminte
M-am întruchipat la viață.
Cerul îmi deschide-n pleoape
Porțile de dimineață,
Iar prin raiul ce-n răstimpuri
Schimbă-n joacă anotimpuri,
Peste pajiști, munți și ape,
Zburd îndrăgostit de viață.
Fiu al soarelui și-al lunii
Pe-un tărâm ce mă răsfață,
Mă hrănește și m-alină,
Râd în valuri de lumină,
Plâng cu lacrima furtunii
Și-n iubire creez viață.
Însă, vai, cu bani și arme,
Nesătula umbră hoață
Varsă-n rai armuri și schele,
Ziduri, garduri și zăbrele
Și-l împarte în cazarme
Cu permisii pentru viață.
În cetatea triumfală
Din beton, asfalt și ceață,
Bolta-i un tavan cu leduri,
Marea o podea cu pleduri,
Orizontu-i o spoială,
Și larma pretinsă viață.
Iar în parodia dramă
Eu joc rolul de paiață,
As al scenei virtuale
Ferecat în pijamale,
Cu sufletul strâns de teamă
Și cu lacăt pus la viață.
Pierdut în butaforie,
Orb la opera măreață,
Deși mintea mi-amorțește,
Un glas stins îmi amintește
Să-mi trăiesc cu bucurie
Darul sacru numit viață.
Când sfârșitul își așază
Neagra mantie de gheață,
Duhul tainic de sub piele
E chemat prin vămi spre stele
Și-ntr-o clipă evadează
Cu povestea mea de viață.
Iar în crusta de morminte,
Epitaf pe-a lumii față
Scris cu glorii și suspine,
Celor ce vin după mine
Le păstrez prin oseminte
Un memento pentru viață…
22 martie 2021
Comentarii
Trimiteți un comentariu