Infectat de viață
Am venit pe lume ca-ntr-un loc de joacă,
Dar observ de-o vreme că-s într-un spital
Și că tot ce poate știința să facă
E să-mi demonstreze c-a trăi-i letal.
Duhul hâd al vrajbei omenirea-mparte,
Pe globul aseptic nu-i rost pentru toți
Și nici mântuirea nu mai e în moarte,
Ci în reciclarea-n piele de roboți.
Parcă ni-i bolnavă și căutătura
Și ca niște-amnezici lacomi și barbari,
Venerăm confortul suprimând natura,
Sub icoana unor idoli avatari.
Țesând ca o plasă noaptea înrobirii,
Demoni cu emfază își tot iau tribut
Victimele prinse-n patimile firii
Și în iluzoriul moale așternut.
Dezgustat de drogul traiului apatic,
Curățat de temeri și golit de eu,
Cugetul meu liber și asimptomatic
Umblă printre oameni către Dumnezeu.
Azi, când dăm onorul spre era-minune,
Recruți sub hipnoză într-un marș forțat,
Pentru propriul suflet sunt în misiune,
Singura avere care-i de salvat.
Până vine ziua trupul să-mi expire
Ca o recuzită într-un joc de rol,
Răspândesc aievea virusul iubire
Și nu mă oprește niciun protocol.
Sunt un incurabil infectat de viață,
Un proscris al lumii ce mă vrea dresat,
Îmi port pretutindeni zâmbetul pe față
Și al omeniei viu certificat.
Am temperatura inimii trezite
Și de-ar vrea să-mi stingă focul creator,
Am s-arunc drept pradă fiarei hămesite
Traista și bocancii mei de muritor.
Dar observ de-o vreme că-s într-un spital
Și că tot ce poate știința să facă
E să-mi demonstreze c-a trăi-i letal.
Pe globul aseptic nu-i rost pentru toți
Și nici mântuirea nu mai e în moarte,
Ci în reciclarea-n piele de roboți.
Și ca niște-amnezici lacomi și barbari,
Venerăm confortul suprimând natura,
Sub icoana unor idoli avatari.
Demoni cu emfază își tot iau tribut
Victimele prinse-n patimile firii
Și în iluzoriul moale așternut.
Curățat de temeri și golit de eu,
Cugetul meu liber și asimptomatic
Umblă printre oameni către Dumnezeu.
Recruți sub hipnoză într-un marș forțat,
Pentru propriul suflet sunt în misiune,
Singura avere care-i de salvat.
Ca o recuzită într-un joc de rol,
Răspândesc aievea virusul iubire
Și nu mă oprește niciun protocol.
Un proscris al lumii ce mă vrea dresat,
Îmi port pretutindeni zâmbetul pe față
Și al omeniei viu certificat.
Și de-ar vrea să-mi stingă focul creator,
Am s-arunc drept pradă fiarei hămesite
Traista și bocancii mei de muritor.
15 noiembrie 2021
Comentarii
Trimiteți un comentariu