Între lumi Sunt la hotarul dintre vis și dor acut, Unde se războiesc și se separă O lume nouă, cu un chip necunoscut Și lumea condamnată să dispară. Tot mai străină-mi pare calea peste ani, Doar înnădită între ieri și mâine, De-o existență ce măsoară timpu-n bani , Hrănită copios cu circ și pâine. Vasul divin mi-e scormonit de-un duh pervers, Ce-i vrea esența stoarsă în detaliu Și-al ei secret pecetluit rescris sau șters De-un creier tehnologic în travaliu. Un pașaport de alter-ego digital Mă-mbie spre o plăsmuită zare, Unde absurdul e un fel de nou normal, Cu oameni și obiecte la vânzare. În meta-viața de roboți, unde-i promis Un rai cu inorogi și curcubeie, Găsesc, orfană de-al ei Tată interzis, O depresivă specie atee, Trăind absent, cu tabieturi de bonton, Aglomerată-n fermele urbane,g Închisă-n cuști civilizate de beton Și pipăind natura prin ecrane. Campionatul nemuririi e în toi, Dar cei atrași de piscul utopiei, Orbecăind cu suflul greu și pașii moi Cad în prăpastia zădă...