Între lumi

Între lumi

Sunt la hotarul dintre vis și dor acut,

Unde se războiesc și se separă
O lume nouă, cu un chip necunoscut
Și lumea condamnată să dispară.
Tot mai străină-mi pare calea peste ani,
Doar înnădită între ieri și mâine,
De-o existență ce măsoară timpu-n bani,
Hrănită copios cu circ și pâine.

Vasul divin mi-e scormonit de-un duh pervers,
Ce-i vrea esența stoarsă în detaliu
Și-al ei secret pecetluit rescris sau șters
De-un creier tehnologic în travaliu.

Un pașaport de alter-ego digital
Mă-mbie spre o plăsmuită zare,

Unde absurdul e un fel de nou normal,

Cu oameni și obiecte la vânzare.

În meta-viața de roboți, unde-i promis
Un rai cu inorogi și curcubeie,
Găsesc, orfană de-al ei Tată interzis,
O depresivă specie atee,
Trăind absent, cu tabieturi de bonton,
Aglomerată-n fermele urbane,g
Închisă-n cuști civilizate de beton
Și pipăind natura prin ecrane.

Campionatul nemuririi e în toi,
Dar cei atrași de piscul utopiei,
Orbecăind cu suflul greu și pașii moi
Cad în prăpastia zădărniciei;

Zeii de lut și strângătorii de comori
Conduc a intelectului sclavie,
Scenariu repetat cu alți actori
Într-o vremelnică butaforie.

 
Pământul știe că așa a fost mereu:
Din trupul său imperii se ridică,
Dar omenirea, între vid și Dumnezeu
În rătăcirea ei, rămâne mică,
Tot ispășind pedeapsa biblicului măr
Și-aflând din datini mai presus de fire
Că doar progresul în Iubire și-Adevăr
Poartă ființa spre desăvârșire.
 
Timpul teluric intră-n zorii altui veac
O nouă odisee să înceapă
Și mistuitei mele lumi am să-i îmbrac
Cenușa în intindere de apă
Și ridicându-mi toate pânzele-n Cuvânt
Voi naviga cu harta fericirii
Să regăsesc precum în cer, și pe pământ,
Lumina de pe țărmul mântuirii. 

22 ianuarie 022