Treceți la conținutul principal

Revelație


Revelație

Că sunt aici și-acum e un miracol;
sunt spectator la propriul meu spectacol,
sunt visul care crește din ruine,
privind prin ochiul lumii către sine.
Și-n lume, ca-ntr-o magică oglindă,
văd haina-n care sufletu-mi colindă
prin existența lungă cât o clipă,
orbit de lux și lacoma risipă,
cu gânduri, stări și gesturi efemere,
părtaș la fericire și durere,
lăsând în urmă-i doar o amintire -
relicva unui vis de nemurire…

30 octombrie 2022
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Suflet călător

Suflet călător Motto: ” Sufletul care ne-a fost dat fiecăruia dintre noi este mișcat de acelasi spirit viu care mișcă Universul.” ~ Albert Einstein Sol din tărâmul de eter,  Fluid de nepătruns mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val,  Ca un întreg într-un fractal, În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus.   Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni Ducând blesteme și cununi Prinse de- al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al sufletului legământ - Ori cerșetor, ori împărat - Să fiu un Creator creat, Amnezic, da...
2 comentarii
Citiți mai multe