
Programul mondial de libertate:
Poţi să dai drumu-n curte fanteziei
Să zburde primprejurul tău naivă,
Cu gândul ce despică zări ascunse,
Din gardurile minţii să faci stivă.
Descătușat de-angoase şi complexe,
Ți-nchipui că ai lumea la picioare;
Pământul e prea mic pentru-a ta umbră
lar epiderma ți-e neîncăpătoare.
Sub magica-ți baghetă, se preface
Muzica siderală-n glas de înger
Și doar cu-n gest tu poți deschide raiul
Sau poți zdrobi infernul cu un fulger.
Tristețea ta-i precum o adiere
Cu care ciufulești planeta-n joacă
Ori, fericit, cu ea te-avânți spre soare
S-o prinzi de-o rază caldă, să se coacă.
La evadarea ta din omenire,
Te vei simți ușor ca o nălucă
Şi, îndrăznind să te consideri veșnic,
N-o să mai vrei ca timpul să se ducă.
Dar zboru-i doar un vis, biet fulg cu suflet,
Spre-o boltă de granit ce te strivește,
Aripile se frâng, luptând cu vântul,
lar ochiul lumii nici nu te privește.
Şi de te vezi înlănțuit, să nu plângi,
Căci omul nu e liber, ci doar pare:
Deși aspiră spre desăvârșire,
Își construiește propria-nchisoare.
14 noiembrie 2022
Comentarii
Trimiteți un comentariu