Duhul inspirației

Duhul inspirației

Din când în când, mi-arunc privirea spre văzduh
Să mă desprind de pământeasca penitență
Și să invoc al poeziei tainic duh,
Cu rațiunea în smerită reverență.

Întreb retoric: ce e viața? cine sunt?
Ce far de dincolo de țărmul minții mele
Sclipește noaptea-n universul meu mărunt,
Cu constelații de cuvinte-n loc de stele?

N-am nicio muză-nchisă-n cufărul de cărți,

Nu-mi vin memorii din a sorții aventură,

Ci-n nevăzutele tărâmuri fără hărți

Caut trasee între spirit și natură.

Și, travestit într-un romantic gardian

Al reveriei prinse-n plasa literară,

Mi-e mânuit condeiul de-un magician

Ce mută stele de pe cer în călimară...

15 ianuarie 2023

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

Raiul n-are nevoie de asfalt Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet. Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...

Citiți mai multe

Suflet călător

Suflet călător Motto: ” Sufletul care ne-a fost dat fiecăruia dintre noi este mișcat de acelasi spirit viu care mișcă Universul.” ~ Albert Einstein Sol din tărâmul de eter, Fluid de nepătruns mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal, În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni Ducând blesteme și cununi Prinse de- al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al sufletului legământ - Ori cerșetor, ori împărat - Să fiu un Creator creat, Amnezic, da...

Citiți mai multe

Mihaela I. Ungureanu

Faceți căutări pe acest blog