Lipsesc puțin
Îți las iubirea mea într-o pastilă,
De-absența mea dacă te simți bolnav,
În așteptarea lungă și febrilă,
S-o iei când ai simptomul cel mai grav.
Ți-am răspândit parfumul meu pe pernă,
În vis să mă respiri, de-ți va fi dor
Și să mă recunoști, a ta, eternă,
Cât voi lipsi o vreme ochilor.
Sărutul meu de somn ușor din aer
Pe fruntea-ți caldă se va așeza,
Tors din al constelațiilor caier
De-absența mea dacă te simți bolnav,
În așteptarea lungă și febrilă,
S-o iei când ai simptomul cel mai grav.
Ți-am răspândit parfumul meu pe pernă,
În vis să mă respiri, de-ți va fi dor
Și să mă recunoști, a ta, eternă,
Cât voi lipsi o vreme ochilor.
Pe fruntea-ți caldă se va așeza,
Tors din al constelațiilor caier
Precum beteala unui fulg de nea.
Licoarea să o sorbi de dimineață
Ca să previi răceala vreunui gând
Ce stă ascuns în mantia-i de ceață,
La colțul îndoielii tremurând.
Ți-am pregătit și-o blândă alifie,
Peste cenușa rănilor s-o-ntinzi,
Ca dintr-un os stropit cu apă vie
Să-ți crească ale sufletului grinzi.
Afară pare-o luptă de gherilă
Cu neiubirea, maladiv țesut,
Pornit să toace lumea fără milă
Sau s-o arunce-n iad într-un minut.
Nu, n-am să cad în gheara ei tăioasă,
Nu-ți fie teamă, doar un pic lipsesc,
Căci tot ce am e tihna de acasă.
Așteaptă-mă! În tine locuiesc...
11 martie 2023
Nu-ți fie teamă, doar un pic lipsesc,
Căci tot ce am e tihna de acasă.
Așteaptă-mă! În tine locuiesc...
Comentarii
Trimiteți un comentariu