Cerul tăcut

Cerul tăcut

Văzduhul sur, peste bătrâna glie,

Lansează stelele-n desant aerian,

Să-mpodobească trupul monstrului urban

Cu puf de hibernală-mpărăție.

În burgul invadat de beculețe

Și injectat cu doze de moral festiv,
Ne bucurăm, nici nu mai știm din ce motiv,
Numai ca sufletul să nu ne-nghețe.

A dispărut iarna provincială,

Prin țară crivățu-i deja eradicat,       
Iar veșnicia românească de la sat
Zace-n maternitatea digitală.  

Ajunul cântă singur la ferestre, 
Căci noi, modernii gospodari, umblăm prin mall 
Cu sacii plini și portofel de protocol,

Pentru vreo două vieți să strângem zestre. 

  

Iisus nu se mai naște alegoric,
E lepădat și înc-o dată răstignit, 
De ziua lui din calendar dezmoștenit
De noul ordin organizatoric. 

Concediat e și Moșul - vedetă,

Și-n loc de sania-i ivită din nămeți, 
Aduce daruri la fetițe si băieți
Un cetățean bronzat pe trotinetă.

Când clopotele cheamă în biserici

La rugăciunea unui neam creștin și bun, 
Mărșăluim vrăjiți spre Târgul de Crăciun,
Să nu rămânem lumii periferici. 

  

Cu gusturi noi, burghez-aristocrate, 

Sătui de ciorbe, sărmăluțe, cozonaci,          
Schimbăm cămașa strămoșească de săraci

Pe lux gurmet plătibil în trei rate.

Îmbrobodiți în fluvii de retorici 
Ca în saliva unui malaxor mundan,
Prin iluzoricul portal de Noul An,
Spre nicăieri ne ducem meteorici.

Admiși cu lista noastră de capricii

La masa de negocieri cu Dumnezeu,

Sărbătorim al omenirii apogeu   

Cu vin spumant și show de artificii.

Și-n timp ce rupem foi cu voioșie

Din almanahul vieții noastre tot mai mic, 

Împăturind destinul ca un loz în plic,

Cerul stă mut peste bătrâna glie... 

19 decembrie 2023