Regăsire

 

Regăsire

Dacă te-ai rătăcit și nu ți-e bine,                 
În căutarea dragostei pribeag,                    
Oprește-te și-ntoarce-te la tine;               
Îl vei găsi pe Dumnezeu în prag.  

           
De ți-ai ajunge pân' la capăt ție, 
Ai ști că nu există jumătăți,
Și singur tu ești o minune vie,
Oglinda infinitei realități. 

Și ce folos să bântui universul
Să-ți afli steaua încuiată-n cer, 
Când visul fericirii e ca mersul
Pe un covor de stele efemer? 

           
Din mintea otrăvită cu sudalme,
Prinsă-n înșelătoare bătălii,
Coboară-te cu sufletul în palme,
Un grădinar de suflet să devii.  

 
Cu foc alchimic să te plămădească
Iubirea, elixir mântuitor, 
Căci mai presus de firea pământească,
Tu porți  supremul dar nepieritor. 

                             
În taina sfântă gându-ți se destramă;  
Nici cugetul, nici ochii n-o cuprind,      
Simți doar cum, din mistuitoarea-i flamă,          
Scântei de har în inimă se-aprind.

      
Și cu puterea ei vindecătoare,                       
Curgând ca o lumină în abis,           
Prin rana amintirilor amare 
Ți-arată calea către propriul vis. 

           
Iar dacă din hățișul greu al vieții          
Auzi mereu chemarea unui dor,
Ia-ți călăuză raza dimineții 
Și cu lumina mergi încrezător.

     
Vei ști că vraja ce-o îngână traiul     
E un ecou la al iubirii cânt;  
Iar din iubire se-nfiripă raiul                   
Și-n cel mai sumbru loc de pe pământ. 

Din ziua când te vei întoarce-acasă, 
Să-ți crești iubirea până la soroc,                 
Mocnind ca magma care dă să iasă       
Prin crusta unui piept cu miez de foc. 

  
Căci inimile-n jar, știindu-și setea,
Se-ngemănează fără vreun cuvânt;
Iar ochii, în adânc, ascund pecetea
Iubirii cu puteri de legământ.

Și-orice poveste tristă au să-și spună
Două priviri îmbrătișate lin,
La bine și la greu tot împreună,
Rescriu destinul în limbaj divin.

26 februarie 2025