Reverie de primăvară

Reverie de primăvară

Când soarele se-ncinge, omătul să îl stoarcă,  

Alaiul primăverii sosește într-o arcă,  
Cu un potop de triluri și-o verde bălăceală,
Să vindece pământul de somn și plictiseală. 

Pe cer, o volatilă fantasmă precum clipa,         
Un nor blajin și palid și-a răsfirat aripa,

De vestitor de pace-al ninsorilor trecute
Și înger la priveghiul topitelor redute.

Surprins de briza caldă și-atingerea-i gingașă,

Pământul iși desface butonii la cămașă.
În straie de lumină, purtând salbe de rouă,
Toată suflarea ierbii începe-o viață nouă.

Cu piepturile scoase din plapuma zăpezii,
Pe pajiștile crude gonesc zburdalnic iezii;        
Mahmur stă doar motanul, trezit din vise-adânci,
Căci îndrăzni o rază, din pat, să îi dea brânci.  

În cuibul rândunicii, pornit să scoată vraja,
Un ou deschide geamul și brusc își crapă coaja.            
Pe jos, doi melci se pupă, lipiți de cochilie:
„Noi vrem să stăm în casă! Că facem cununie!”

Furnicile-surate, roind prin mușuroaie, 
Golesc cămara iernii de glod și de gunoaie.
O vrednică albină strânge la subsuori    
Balastul de lumină din cuva unei flori.

Un regiment de fluturi de catifea și vată
C-un cocteil de arome florale se îmbată.
Câteva buburuze în geci îmbulinate 
Se-nghesuie la soare, un pic înfrigurate.

Pe stâlpi, în coșuri ample ca niște pălării, 
Dorm berzele trudite de dus în dar copii; 
Iar parcă vrând în leagăn văzduhul să îl culce,
Un glas de ciocârlie tresaltă-ncet și dulce. 

În lumea ca o sală de bal cât vezi cu ochii,
Natura se distrează cu fracuri, măști și rochii
Și-ntreaga existență ar înceta, ursuză,         
De n-ar fi primăvara a învierii muză.    

Te-ncearcă voioșia, dar zău ce nedreptate 
Că-i mult mai simplu traiul sub cer, în libertate!         
Și-oricât ar vrea neantul să pară arhitect,
Constați, inginerește, că totul e perfect.

Percepi subtil misterul, trecând de teorie,    
Că ești un pumn de tină cu duh și energie,
Iar de asculți aievea un cânt de menestrel,
Ți se preface gândul în zbor de porumbel. 

Și-ți vine un eretic impuls să te dai dus               
Și să lași baltă munca din zori pân' la apus,   
Scutit de orice grijă precum un vagabond,
Să faci la braț cu viața un tur de mapamond.      

16 martie 2025