Mihaela I. Ungureanu

Cerul tăcut Văzduhul sur, peste bătrâna glie, Lansează stelele-n desant aerian, Să-mpodobească trupul monstrului urban Cu puf de hibernală-mpărăție. În burgul invadat de beculețe Și injectat cu doze de moral festiv, Ne bucurăm, nici nu mai știm din ce motiv, Numai ca sufletul să nu ne-nghețe. A dispărut iarna provincială, P rin țară crivățu-i deja eradicat,        Iar veșnicia românească de la sat Zace-n maternitatea digitală.   Ajunul cântă singur la ferestre,  Căci noi, modernii gospodari, umblăm prin mall  Cu sacii plini și portofel de protocol, Pentru vreo două vieți să strângem zestre.     Iisus nu se mai naște alegoric, E lepădat și înc-o dată răstignit,  De ziua lui din calendar dezmoștenit De noul ordin organizatoric.  Concediat e și Moșul - vedetă, Și-n loc de sania-i ivită din nămeți,  Aduce daruri la fetițe si băieți Un cetățean bronzat pe trotinetă. Când clopotele cheamă în biserici La rugăciunea unui neam...

O mare de iubire Cuminte nu eram nicicum, ba încă prea vioaie, Și în zadar îl așteptam pe Sfântul Nicolae, Căci el, fără să-l pot vedea cu ochii de copilă, Venea tiptil de Anul Nou, în chip de Moș Gerilă.                        Credeam că-i un bătrân hoinar cu sacul plin de daruri, Cu harul tămăduitor de lacrimi și amaruri, Pe care,  pe-nserate, iarna, pruncii îl pândesc,  Când se coboară pe pământ, să-i ceară ce-și doresc.   Dar mi-a fost dat să-l întâlnesc pe-o insulă solară,     Unde mă răsfățam privind apusul, solitară; M-a cucerit doar cu-n surâs, deși voiam să-i fur Cea mai înflăcărată stea din ochii de azur.          Eram fugită de destin cu inima în mână, Ticsind cu visuri și-amintiri valiza cam bătrână,                 Până în vara cu un ceas mai lung decât tot anul, În care m-a oprit din drum Nikos magicianul. În mitul ...