Mihaela I. Ungureanu

Libertate Astăzi, contra depresiei se-aplică Programul mondial de libertate: Din cușca-ți cu iluzii, primești dreptul De-acces pentru o zi-n eternitate. Poţi să dai drumu-n curte fanteziei Să zburde primprejurul tău naivă, Cu gândul ce despică zări ascunse, Din gardurile minţii să faci stivă. Descătușat de-angoase şi complexe, Ți-nchipui că ai lumea la picioare; Pământul e prea mic pentru-a ta umbră lar epiderma ți-e neîncăpătoare. Sub magica-ți baghetă, se preface Muzica siderală-n glas de înger Și doar cu-n gest tu poți deschide raiul Sau poți zdrobi infernul cu un fulger. Tristețea ta-i precum o adiere Cu care ciufulești planeta-n joacă Ori, fericit, cu ea te-avânți spre soare S-o prinzi de-o rază caldă, să se coacă. La evadarea ta din omenire, Te vei simți ușor ca o nălucă Şi, îndrăznind să te consideri veșnic, N-o să mai vrei ca timpul să se ducă. Dar zboru-i doar un vis, biet fulg cu suflet, Spre-o boltă de granit ce te strivește, Aripile se frâng, lup...

Ultimul bilet E toamnă, peste simțuri cade bruma Și-n tâmple reci zac gânduri insipide; Vacanța s-a sfârșit, cu tot cu gluma Frivolelor iubiri efemeride. Din aventura vieții noi ne-ntoarcem Ostatici trupurilor vlăguite, O clipă fericirii să mai stoarcem, Din mii de clipe ce-au fost irosite. Tot mai aproape orizontul pare, Dar cerul tot mai greu pe noi apasă Iar paşii noştri lasă urme care Nicicând nu vor mai duce către casă. O altă lume ni se-arată-n cale, Ce-n mândrul său avânt ne expulzează; Suntem bătrâni și-avem dureri de șale Și știm că drumul mult nu mai durează. În realitatea noastră desuetă, Cuprinsă de tehnologii în vogă, Părem ca aruncați de pe planetă, O muribundă rasă analogă. Visând povești cu Omul-zburătorul Umblăm de-o viață prin aceeași gară, Cu ochii îndreptați spre viitorul Întâmpinat în sunet de fanfară. Soseşte-un tren şi-n goana-i delirantă, Strivindu-ne absent, alaiul trece Iar gara, ca o scenă am...

Poveste de la stână Se spune că s-a întâmplat odată, Într-o poiană binecuvântată Pe-un colț de rai scăldat în fericire Să se abat-o grea nenorocire: Dulăul cel bătrân, dus de la stână,  N-a mai putut găsi cărarea bună Și-a fost descoperit de trei feline, Mușcat mortal – de nu se știe cine. Degrabă, tulburată de-ntâmplare, S-a adunat la sfat în taină mare Comisia, un grup de dobitoace Care cu javra nu se-avură-n pace, S-aleag-un alt cârmaci pentru ovine, Mai blând, dar tot cu sânge roșu-n vine; Și-așa l-a învestit până la urmă Pe cel mai bun cunoscător de turmă, Un vechi tovarăș cu experiență, Venit din codrul des, din dizidență. Deci, prezentat mulțimii năucite, Cu plecăciuni și vorbe iscusite, Fiindc-a zâmbit frumos și-a dat din mână, Fu Lupul Moralist pus șef de stână. Convingător, cu har și elocință, Jură în veci devotament, credință Și cinste, întru bunul mers al obștii Și-ndată-i declară dușmani pe proștii Ce nu vedeau sub blana-i preschimbată Și conștiința sa emancipată, Căci...