Mihaela I. Ungureanu

Reverie de primăvară Când soarele se-ncinge, omătul să îl stoarcă,   Alaiul primăverii sosește într-o arcă,   Cu un potop de triluri și-o verde bălăceală, Să vindece pământul de somn și plictiseală.  Pe cer, o volatilă fantasmă precum clipa,          Un nor blajin și palid și-a răsfirat aripa, De vestitor de pace-al ninsorilor trecute Și înger la priveghiul topitelor redute. Surprins de briza caldă și-atingerea-i gingașă, Pământul iși desface butonii la cămașă. În straie de lumină, purtând salbe de rouă, Toată suflarea ierbii începe-o viață nouă. Cu piepturile scoase din plapuma zăpezii, Pe pajiștile crude gonesc zburdalnic iezii;         Mahmur stă doar motanul, trezit din vise-adânci, Căci îndrăzni o rază, din pat, să îi dea brânci.   În cuibul rândunicii, pornit să scoată vraja, Un ou deschide geamul și brusc își crapă coaja.             Pe jos, doi melci se pupă, l...

  Regăsire Dacă te-ai rătăcit și nu ți-e bine,                  În căutarea dragostei pribeag,                     Oprește-te și-ntoarce-te la tine;                Îl vei găsi pe Dumnezeu în prag.               De ți-ai ajunge pân' la capăt ție,  Ai ști că nu există jumătăți, Și singur tu ești o minune vie, Oglinda infinitei realități.  Și ce folos să bântui universul Să-ți afli steaua încuiată-n cer,  Când visul fericirii e ca mersul Pe un covor de stele efemer?              Din mintea otrăvită cu sudalme, Prinsă-n înșelătoare bătălii, Coboară-te cu sufletul în palme, Un grădinar de suflet să devii.     Cu foc alchimic să te plămădească Iubirea, elixir mântuitor,  Căci mai presus de firea pământească, Tu porți  supremul ...

Călătoria Am venit la viață din iubire Toamna, într-un ceas întârziat Și de-atunci pe drum, fără oprire, Caut cine sunt cu-adevărat.  Îți duc dorul azi, copilărie,  Chipul lumii mele din trecut,  Te mai știu dintr-o fotografie,  Te visez în scene de film mut.  Tinerețe, te-am lăsat în spate,  În cenușa unui ev ardent,  Tu cu idealuri dărâmate,  Eu la școala vieții tot student.  M-ai forțat să cresc, maturitate Sobră și călită-n bătălii,  Dar dă-mi dreptul la serenitate,  Până nu ne-mparți în morți și vii.    Ești tot mai aproape, bătrânețe, Darul tău cel greu fie primit Și-ți spun fără umbră de tristețe,  Am puțin, dar mult am devenit.  Moarte, știu că o să-mi vină rândul,  Nu mă tem, mi-e gândul împăcat,  Însă de la mine, precum vântul,  Praf și fum, atât ai de luat.    Căci de suflet n-am să fac risipă Și oricât de tare-am suferit,  Te-am învins în fiecare clipă Când am râs de tine...

Iubire nemuritoare Noi timp de irosit nu mai avem În jocuri de tandrețe ipocrită Și de-om fi întrebați cine suntem, Să spunem: un iubit și o iubită. În evul cu erupții de hormoni, Lovit de crize de identitate, Printre strigoi și boți cu neuroni, În adevăr găsim seninătate. Cu spatele la chipul lumii slut, Suntem bolnavi de viață, netratabili,    Rebeli cu lanțul minții desfăcut Și parteneri de drum inseparabili.   La lupte martori fără apetit,  În pace, unul altuia ne-ajungem Și, neavând nimic de dovedit, Încă mai știm să râdem și să plângem. Ne-am regăsit, purtând același semn Sub lunga trenă de singurătate, Îngeri aievea cu aripi de lemn Peste stigmatul celor retezate. Doi camarazi de suflet pe pământ, Trăind amurgul ca o sărbătoare,   Uniți de-un metafizic legământ: Să stăm alături, până la plecare.  Și dacă-mbrățișați urcăm la cer Când moartea va șopti că ne desparte, Ne-om lepăda de trupul efemer Să ne predăm iubirii fără moarte. 14 februarie...

Cerul tăcut Văzduhul sur, peste bătrâna glie, Lansează stelele-n desant aerian, Să-mpodobească trupul monstrului urban Cu puf de hibernală-mpărăție. În burgul invadat de beculețe Și injectat cu doze de moral festiv, Ne bucurăm, nici nu mai știm din ce motiv, Numai ca sufletul să nu ne-nghețe. A dispărut iarna provincială, P rin țară crivățu-i deja eradicat,        Iar veșnicia românească de la sat Zace-n maternitatea digitală.   Ajunul cântă singur la ferestre,  Căci noi, modernii gospodari, umblăm prin mall  Cu sacii plini și portofel de protocol, Pentru vreo două vieți să strângem zestre.     Iisus nu se mai naște alegoric, E lepădat și înc-o dată răstignit,  De ziua lui din calendar dezmoștenit De noul ordin organizatoric.  Concediat e și Moșul - vedetă, Și-n loc de sania-i ivită din nămeți,  Aduce daruri la fetițe si băieți Un cetățean bronzat pe trotinetă. Când clopotele cheamă în biserici La rugăciunea unui neam...

O mare de iubire Cuminte nu eram nicicum, ba încă prea vioaie, Și în zadar îl așteptam pe Sfântul Nicolae, Căci el, fără să-l pot vedea cu ochii de copilă, Venea tiptil de Anul Nou, în chip de Moș Gerilă.                        Credeam că-i un bătrân hoinar cu sacul plin de daruri, Cu harul tămăduitor de lacrimi și amaruri, Pe care,  pe-nserate, iarna, pruncii îl pândesc,  Când se coboară pe pământ, să-i ceară ce-și doresc.   Dar mi-a fost dat să-l întâlnesc pe-o insulă solară,     Unde mă răsfățam privind apusul, solitară; M-a cucerit doar cu-n surâs, deși voiam să-i fur Cea mai înflăcărată stea din ochii de azur.          Eram fugită de destin cu inima în mână, Ticsind cu visuri și-amintiri valiza cam bătrână,                 Până în vara cu un ceas mai lung decât tot anul, În care m-a oprit din drum Nikos magicianul. În mitul ...

Țărmul meu Prin lume am pornit călătoria Să-i aflu frumusețea și-armonia Dar, asmuțite în război și ceartă,  Doar în derivă vorbele mă poartă. Degeaba caut să-i pătrund în taine, Am trup sleit de tot mai grele haine, Iar gândul, la întrecere cu clipa, Rătăcitor își flutură aripa.   Nu mai există între cer și mare Loc de odihnă și de contemplare; Mă-ntorc înfrânt , romantic Odiseu, La țărmul calm al sufletului meu.   Când împrejuru-mi se ridică săbii, Pe ape tulburi se ciocnesc corăbii, Iar zarea-i răscolită de furtună, În mine mă retrag, sub clar de lună.   Căci în nesomnul orelor târzii, Prind răsăritul unei poezii; O simt cum se strecoară prin unghere Și crește, ca lumina, în tăcere...   09 noiembrie 2023