Mihaela I. Ungureanu

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...

Identitate Sunt pixel într-o hologramă vie, Sunt tușa prinsă-n dansul unui penel vrăjit, Sunt strop dintr-un ocean de poezie, Sunt notă-n partitura numită infinit. Aripi de gând, pe-a cerului fereastră   Își caută odihna-n fluidul abisal; Rătăcitor pe o mărgea albastră, Sunt fir de praf cu suflu și sâmbure astral. Scânteie de lumină din Lumină, M-aprind în creuzetul unui fin artizan. Din lumea ce prin mine se animă, Măsor eternitatea cu pasul unui an. De mână cu savanții și nebunii, Călătoresc prin cronici, eroul temporar, Clădind din praf cetățile minciunii Cu taina nemuririi închisă-ntr-un altar. Pe scena din teluricul spectacol Mimez inteligentul urmaș de cimpanzeu; În opera naturii sunt miracol, Și văd cum într-o frunză se-ascunde Dumnezeu. Cu mine mă-ntâlnesc în contemplare – Când rouă, când furtună, când totul, când nimic; Ca un ocean sub pleoapa ce tresare, Sunt... macrouniversul turnat într-un vas mic. Publi...