Mihaela I. Ungureanu

Cerul tăcut Văzduhul sur peste bătrâna glie Lansează stelele-n desant aerian, Să-mpodobească trupul monstrului urban Cu puf de hibernală-mpărăție. În burgul invadat de beculețe Și perfuzat cu doze de moral festiv, Ne bucurăm, nici nu știm din ce motiv, Numai ca inima să nu înghețe. A dispărut iarna provincială, Prin țară crivățu-i deja eradicat, Iar veșnicia românească de la sat Zace-n maternitatea digitală. Iisus nu se mai naște nici folcloric, E lepădat și înc-o dată răstignit, De ziua lui, din calendar dezmoștenit, De comitetul organizatoric. Când clopotele cheamă în biserici La rugăciunea unui neam creștin și bun, Mărșăluim vrăjiți spre Târgul de Crăciun, Lumii să nu-i rămânem periferici. Ajunul cântă singur la ferestre, Căci noi, modernii gospodari, umblăm prin mall Cu sacii plini și portofel de protocol, Pentru mai multe vieți să strângem zestre. Cu gusturi noi, burghez-aristocrate, Alergici la șorici și cozonaci,  Schimbăm cămașa strămoșească de săraci Pe lux gurmet, plătibi...

Valiza cu visuri Cuminte nu eram nicicum, ba încă prea vioaie, Și în zadar îl așteptam pe Sfântul Nicolae, Căci el, fără să-l pot vedea cu ochii de copilă, Venea tiptil de Anul Nou, în chip de Moș Gerilă. Credeam că-i un drumeț boem cu sacul plin de daruri, De lacrimi tămăduitor și înzestrat cu haruri, Pe care-n serile de iarnă, pruncii îl pândesc, Când se coboară dintre nori, să-i ceară ce-și doresc. Dar mi-a fost dat să-l întâlnesc pe-o insulă solară, Unde mă răsfățam privind apusul, solitară; M-a cucerit doar cu-n surâs, lăsându-mă să-i fur                     Cea mai înflăcărată stea din ochii de azur.          Eram fugită de destin cu inima în mână, Cu visuri și-amintiri ticsind  valiza cam bătrână,      Până în vara c-un amurg mai lung decât tot anul, În care mi-a iesit în drum Nikos magicianul.  În mitul unui sfânt din cer nu mai credeam demult, Dar l-a zărit fostul copil, pri...