Ambalaje sparte Știm din Scripturi c-ai poruncit lumină, Ai creat lumea și-ai lăsat Cuvântul, Noi, oamenii, să stăpânim pământul Călăuziți de pronia divină. Cheile ni le-ai dat și harta vieții Ca să găsim comoara împlinirii, Și-nvățători înalți ai mântuirii Ne-ai trimis Fiul și apologeții. Dar noi, atomi din cosmica-Ți ființă, Bieți aventurieri prin inefabil, În lipsa umărului Tău palpabil, Am servit idoli fără conștiință. La legi și adevăruri peremptorii Am pus scadențe și-am trasat hotare Și, pervertind smerita contemplare, Am făcut scop din pofte iluzorii. Prinși în magii și scormoniri deșarte, Cu mintea rece la a Ta prezență, Ajuns-am forme fără de esență, Resturi de duh în ambalaje sparte. Bolnavi de patimi, hulă și minciună, Dezonorând sublima noastră fire, În loc de bunăstare și iubire, Am vărsat ură și-am cules furtună. Mereu ai fost visat de cei cu carte, Dar Te-au găsit țăranii-n arătură, Și-n rostul armoniei din natură, Cu viața alungând frica de moarte. Căci pentru suflet, ...
