Pragul Dacă te-ai rătăcit și nu ți-e bine, În căutarea dragostei pribeag, Oprește-te și-ntoarce-te la tine: Sunt multe drumuri, dar un singur prag. De ți-ai ajunge pân' la capăt ție, Ai ști că nu există jumătăți, Că tu, întreg, ca o oglindă vie, Ești clipa infinitei realități. Din mintea otrăvită de sudalme, Prinsă-n înșelătoare bătălii, Coboară-te cu sufletul în palme, Un grădinar de gânduri să devii. Cu foc alchimic să te plămădească Iubirea, din cuptoru-i roditor, Căci, mai presus de fibra pământească, Tu porți un dar tăcut, nepieritor. În seva lumii, frica se destramă, Nici cugetul, nici ochii n-o cuprind; Simți doar cum, din mistuitoarea-i flamă, Scântei de har în inimă se-aprind. Și peste rana amintirilor amare, Săpate de căderea în abis, Se naște-n piept o rază arzătoare, Ce-ți scrie cu lumină propriul vis. Iar dacă simți că umbra te mai cheamă Prin negurile-n care-ai rătăcit, Nu căuta lumina ca pe-o scamă, Ci fii tu însuți drumul regăsit. Publicat prima dată: 26 febr...