Între lumi Sunt la hotarul dintre spirit și atom, Unde se războiesc și se separă O lume nouă, cu armura ei de crom, Și lumea condamnată să dispară. Tot mai incertă-mi pare calea-n noul veac, Doar însăilată între ieri și mâine, Iar viața-i miză-n bătălia fără leac, Dintre comercianți de circ și pâine. Vasul divin mi-e scormonit de-un duh pervers, Ce-i vrea esența stoarsă în detaliu, Și-al său secret pecetluit, rescris sau șters De-un creier tehnologic în travaliu. Un pașaport de alter-ego digital M-aruncă-ntr-o semeață simulare, Unde absurdu-i proclamat noul normal, Cu oameni și obiecte la vânzare. În meta-viața de roboți, unde-i promis Un rai cu unicorni și curcubeie, Găsesc, orfană de-al ei Tată interzis, O depresivă specie atee, Trăind absent, cu tabieturi de bonton, Aglomerată-n fermele urbane, Închisă-n cuști civilizate de beton Și pipăind natura prin ecrane. Campionatul nemuririi e în toi, Dar cei atrași pe piscul utopiei, Orbecăind cu suflul greu și pașii moi, Cad în prăpast...