Contaminați De când deschidem ochii în această viață, Cu chin și plânsete de bucurie, O mână fermă, cu ștampilă, ne înhață În inventarul de crescătorie Să ne formeze, amorțindu-ne gândirea Prin operații anti-sentimente, Ca vietăți docile, ce-și reneagă firea, Printre mașininării omnipotente Să nu fim chip de Dumnezeu, ci de primate, Șeptel cu randamentul perfectibil, Și rătăcirile atent supravegheate Prin filtre pentru ochiul invizibil, Iar adevărul să stea-nchis în ghilimele, Trunchiat de-o limbă ca o ghilotină Și azvârlit în universuri paralele Din care niciodată să nu vină, Că zămisliți întru Iubire suntem, Din întemeietoarele cuvinte, Cu glasul inimii și har divin să umplem Spațiul neîngrăditei lumi din minte. În mahalaua de politică globală Satrapii strânși într-un funest cortegiu Au decretat că-i catastrofă hormonală Și-al nostru drept de-a fi, un privilegiu; Că noi, bastarzi de Zeu, cu inima firavă, Stigmatizați de-un pedigree ridicol, Suntem din fașă afectați de-o boală gravă...