În loc de Memento Mori Spirit coborât în minte, Ochi căutător ce-nvață Mersul pe orizontală Din împărăția-astrală, Cu vremelnice veșminte, M-am întruchipat la Viață. Cerul îmi deschide-n pleoape Câte-o nouă dimineață, Iar prin raiul ce-n răstimpuri Schimbă-n joacă anotimpuri, Peste pajiști, munți și ape, Zburd îndrăgostit de Viață. Cântând soarelui și lunii Pe-un tărâm ce mă răsfață, Mă hrănește și m-alină, Râd în valuri de lumină, Plâng cu lacrima furtunii Și-n iubire creez Viață. Însă, vai, cu bani și arme, Nesătula umbră hoață Varsă-n rai armuri și schele, Îl închide în zăbrele Și-l împarte în cazarme Cu permisii pentru Viață. În cetatea triumfală Din beton, asfalt și ceață, Bolta-i un tavan de leduri, Marea, o podea cu pleduri Și-n sintetica spoială, Larma se numește Viață. Iar în parodia-dramă, Cu un rânjet de paiață, Joc în zdrențele tivite, Osândit în circuite, Cu sufletul strâns de teamă Și cu lacăt pus la Viață. Pierdut în butaforie, Orb la opera măreață, Deși mintea mi-amorțe...
