Mihaela I. Ungureanu

Duhul inspirației În necuprins mi-arunc privirea uneori, Când truda cărnii îmi devine penitență, Și printre gândurile smulse din strânsori Mă năpădește rece propria absență. Atunci când eu, în mine, nu mai locuiesc Și noaptea bântuie-n abisul minții mele, Un far discret, din zări ce nu le deslușesc, Strecoară șoapte de lumină printre stele. N-am nicio muză-ascunsă-n cufărul de cărți  Să mă răpească în astrala aventură,  Ci, precum orbul într-o lume fără hărți, Stau la hotarul dintre spirit și natură. Și-n jocul când terestru, când aerian, Al reveriei, prinsă-n transa solitară, Mi-e mânuit condeiul de-un magician Ce construiește galaxii în călimară.  Publicat prima dată: 15 ianuarie 2023 Actualizat: februarie 2026

+/-365    S-a mai sfârșit un an din calendar Și globul, după încă-un tur de soare, Cu toată omenirea-n sărbătoare,  Își ia răgaz un ultim ceas fugar. La noul start din noaptea de festin, Ne e servit cu salve de artificii Meniul cu otrăvuri și delicii, În rații stabilite de destin.   Sorbim în gânduri, singuri sau perechi, Șampania cu intime dorințe, Iar cupa-n care-am strâns doar suferințe, O azvârlim, sătui, la fiare vechi. Cu un bilanț închis la tot ce-a fost În contul realității expirate, Râvnim ca viitorul să ne-arate Drumul spre-al fericirii adăpost. Iar de-am rămas la viață abonați, Primim încă un cec cu albe file, De treisuteșaizecișicinci de zile, Dar cu dobânda vârstei, încărcați. Publicat prima dată: 01 noiembrie 2023 Actualizat: februarie 2026 Aici puteți asculta versiunea audio a acestei poezii în forma inițială, în propria mea interpretare: