Poveste de la stână Se spune că s-a întâmplat odată, Într-o poiană binecuvântată Pe-un colț de rai scăldat în fericire Să se abat-o grea nenorocire: Dulăul cel bătrân, dus de la stână, N-a mai putut găsi cărarea bună Și-a fost descoperit de trei feline, Mușcat mortal – de nu se știe cine. Degrabă, tulburată de-ntâmplare, S-a adunat la sfat în taină mare Comisia, un grup de dobitoace Care cu javra nu se-avură-n pace, S-aleag-un alt cârmaci pentru ovine, Mai blând, dar tot cu sânge roșu-n vine; Și-așa l-a învestit până la urmă Pe cel mai bun cunoscător de turmă, Un vechi tovarăș cu experiență, Venit din codrul des, din dizidență. Deci, prezentat mulțimii năucite, Cu plecăciuni și vorbe iscusite, Fiindc-a zâmbit frumos și-a dat din mână, Fu Lupul Moralist pus șef de stână. Convingător, cu har și elocință, Jură în veci devotament, credință Și cinste, întru bunul mers al obștii Și-ndată-i declară dușmani pe proștii Ce nu vedeau sub blana-i preschimbată Și conștiința sa emancipată, Căci...