Treceți la conținutul principal

În loc de Memento Mori


În loc de Memento Mori

Spirit coborât în minte,
Ochi căutător ce-nvață
Mersul pe orizontală
Din împărăția-astrală,
Cu vremelnice veșminte,
M-am întruchipat la Viață.

Cerul îmi deschide-n pleoape
Câte-o nouă dimineață,
Iar prin raiul ce-n răstimpuri
Schimbă-n joacă anotimpuri,
Peste pajiști, munți și ape,
Zburd îndrăgostit de Viață.

Cântând soarelui și lunii
Pe-un tărâm ce mă răsfață,
Mă hrănește și m-alină,
Râd în valuri de lumină,
Plâng cu lacrima furtunii
Și-n iubire creez Viață.

Însă, vai, cu bani și arme,
Nesătula umbră hoață
Varsă-n rai armuri și schele,
Îl închide în zăbrele
Și-l împarte în cazarme
Cu permisii pentru Viață.

În cetatea triumfală
Din beton, asfalt și ceață,
Bolta-i un tavan de leduri,
Marea, o podea cu pleduri
Și-n sintetica spoială,
Larma se numește Viață.

Iar în parodia-dramă,
Cu un rânjet de paiață,
Joc în zdrențele tivite,
Osândit în circuite,
Cu sufletul strâns de teamă
Și cu lacăt pus la Viață.

Pierdut în butaforie,
Orb la opera măreață,
Deși mintea mi-amorțește,
Un glas stins îmi amintește
Să-mi trăiesc cu bucurie
Darul sacru numit Viață.

Când sfârșitul își așază
Neagra mantie de gheață,
Duhul tainic de sub piele
E chemat prin vămi spre stele
Și în praf mi-abandonează
Urma pașilor prin Viață.

Iar în crusta de morminte,
Epitaf pe-a lumii față,
Scris cu glorii și suspine,
Las celor de după mine,
Dintr-un pumn de oseminte, 
Un memento pentru Viață.   


Publicat prima dată: 22 martie 2021
Actualizat: februarie 2026

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Elementul sacru

Elementul sacru  Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal,    În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...
2 comentarii
Citiți mai multe