Între lumi

Între lumi

Sunt la hotarul dintre spirit și atom,

Unde se războiesc și se separă

O lume nouă, cu armura ei de crom,

Și lumea condamnată să dispară.

Tot mai incertă-mi pare calea-n noul veac,

Doar însăilată între ieri și mâine,

Iar viața-i miză-n bătălia fără leac,

Dintre comercianți de circ și pâine.

Vasul divin mi-e scormonit de-un duh pervers,

Ce-i vrea esența stoarsă în detaliu,

Și-al său secret pecetluit, rescris sau șters

De-un creier tehnologic în travaliu.

Un pașaport de alter-ego digital

M-aruncă-ntr-o semeață simulare,

Unde absurdu-i proclamat noul normal,

Cu oameni și obiecte la vânzare.

În meta-viața de roboți, unde-i promis

Un rai cu unicorni și curcubeie,

Găsesc, orfană de-al ei Tată interzis,

O depresivă specie atee,

Trăind absent, cu tabieturi de bonton,

Aglomerată-n fermele urbane,

Închisă-n cuști civilizate de beton

Și pipăind natura prin ecrane.

Campionatul nemuririi e în toi,

Dar cei atrași pe piscul utopiei, 

Orbecăind cu suflul greu și pașii moi,

Cad în prăpastia zădărniciei;

Zeii sterili și prădătorii de comori

Conduc o tragicomică regie, 

Un vechi scenariu repetat cu alți actori,

Într-o sintetică butaforie.                                   

Pământul știe că așa a fost mereu:

Din trupul său imperii se ridică;

Dar omenirea, între vid și Dumnezeu,

În rătăcirea ei rămâne mică,

Tot ispășind pedeapsa biblicului măr

Pe drumul tot mai greu spre mântuire,  

Ce prin credința în iubire și-adevăr

Mai dă ființei sens și strălucire.

Timpul teluric intră-n zorii altui veac,

O nouă odisee să înceapă,

Și mistuitei mele lumi am să-i îmbrac

Cenușa în întindere de apă;

Și ridicându-mi toate pânzele-n Cuvânt,

Voi naviga cu harta amintirii,

Să regăsesc, precum în cer și pe pământ,

Lumina de pe țărmul izbăvirii.

Publicat prima dată: 22 ianuarie 022
Actualizat: februarie 2026