Mihaela I. Ungureanu

Duhul inspirației Din când în când, mi-arunc privirea spre văzduh Să mă desprind de pământeasca penitență Și să invoc al poeziei tainic duh, Cu rațiunea în smerită reverență.   Întreb retoric: ce e viața? cine sunt? Ce far de dincolo de țărmul minții mele Sclipește noaptea-n universul meu mărunt, Cu constelații de cuvinte-n loc de stele?  N-am nicio muză-nchisă-n cufărul de cărți, Nu-mi vin memorii din a sorții aventură, Ci prin onirice tărâmuri fără hărți Găsesc trasee între spirit și natură.  Și, travestit într-un romantic gardian Al reveriei, prinsă-n transa literară, Mi-e mânuit condeiul de-un magician Ce mută stele de pe cer în călimară... 15 ianuarie 2023

Plus minus 365    Din calendar s-a mai sfârșit un an Și parcă globul, după turul lui de soare, Oprit din cosmica măsurătoare,  Intră-n cadența timpului uman. La noul start din noaptea de festin Ne e servit cu salve de-artificii Meniul cu amaruri și delicii, Scris în al fiecăruia destin.   Sorbim în suflet, singuri sau perechi, Șampania cu intime dorințe, Iar cupa-n care-am strâns doar suferințe O azvârlim la lucrurile vechi.   Apoi, făcând bilanț la tot ce-a fost În filmul realității expirate, Râvnim ca viitorul să ne-arate Drumul spre-al fericirii adăpost. Și, peste Timp visându-ne stăpâni, Primim încă un cec cu albe file De treisuteșaizecișicinci de zile, Cu tot atâtea, însă, mai bătrâni... 01 noiembrie 2023 Aici puteți asculta versiunea audio a acestei poezii în propria mea interpretare: