
Pragul
Dacă te-ai rătăcit și nu ți-e bine,
În căutarea dragostei pribeag,
Oprește-te și-ntoarce-te la tine:
Sunt multe drumuri, dar un singur prag.
De ți-ai ajunge pân' la capăt ție,
Ai ști că nu există jumătăți,
Că tu, întreg, ca o oglindă vie,
Ești clipa infinitei realități.
Din mintea otrăvită de sudalme,
Prinsă-n înșelătoare bătălii,
Coboară-te cu sufletul în palme,
Un grădinar de gânduri să devii.
Cu foc alchimic să te plămădească
Iubirea, din cuptoru-i roditor,
Căci, mai presus de fibra pământească,
Tu porți un dar tăcut, nepieritor.
În seva lumii, frica se destramă,
Nici cugetul, nici ochii n-o cuprind;
Simți doar cum, din mistuitoarea-i flamă,
Scântei de har în inimă se-aprind.
Și peste rana amintirilor amare,
Săpate de căderea în abis,
Se naște-n piept o rază arzătoare,
Ce-ți scrie cu lumină propriul vis.
Iar dacă simți că umbra te mai cheamă
Prin negurile-n care-ai rătăcit,
Nu căuta lumina ca pe-o scamă,
Ci fii tu însuți drumul regăsit.
Publicat prima dată: 26 februarie 2025
(varianta inițială intitulată „Regăsire”)
Actualizat: februarie 2026
Comentarii
Trimiteți un comentariu