Treceți la conținutul principal

Floare de gheață


Floare de gheață

Sunt floare de gheață, fragilă,
Un pur giuvaer efemer,
Cu trup cristalin, de copilă
Născută din apă și ger.

Brodată-n zăpezi filigrane
Ce-n mări de argint se prefac,
Prin mii de nervuri diafane
Lumina-n culori o desfac.

Eu știu că-s a iernii fantasmă
Și-n scurta mea viață de nea,
Lipsind din a lumii mireasmă,
Par doar o sclipire de stea.

Din drum atrag orice privire
Să-i fiu un răsfăț inocent,
Dar tu, vânător de iubire, 
Mă smulgi ca pe-un biet ornament.

Lăsând-o să-ți fugă pe față,
De lacrima mea te amuzi
Și-mi sorbi sărutarea de gheață,
Lăuntricul vid să ți-l uzi. 

Cu poftă mușcând din petale, 
Ți-închipui la piept că te strâng
Și-n menghina buzelor tale,
Eu nu mă topesc, ci mă frâng.

Hain ești, și tot ce-atingi moare,
Dar n-am să-i fiu morții tribut,
Căci eu, doar cu-o rază de soare,
Iau viața de la început.

Prin venele mamei-natură
M-ascund în oceane și ploi,
Și iar, hibernală făptură,
Din cer am să vin înapoi.

O floare de gheață, fragilă,
Născută din apă și ger,
Unind, într-o stea volatilă,
Eternul de-un trup efemer.


Publicată prima oară: 30 ianuarie 2021
Actualizat: februarie 2026


Aici puteți asculta prima versiune audio a acestei poezii, în propria mea interpretare:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...

Elementul sacru

Elementul sacru  Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal,    În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...