O candelă aprinsă

O candelă aprinsă

O candelă aprinsă-i o lacrimă de foc,

Din jarul neuitării de neam hrănindu-și para,

La căpătâiul celor ce-n vremi ne-au dus povara,

Zidind, în vatra veche, al veșniciei loc.

Opaițul cu icoană era ce-aveau mai sfânt

Străbunii mei, cu palme arse de munca-n glie,

Și-n viața lor smerită, drept stâlp și temelie,

Era credința – puntea spre cer de pe pământ.

Ei, truditorii pașnici, purtându-și crucea demn,

În candelă păstrară taina de nemurire,

Pentru cei duși să fie prinos de pomenire

Și-urmașilor, din lumea de sus, tăcutul semn.

O candelă nestinsă e-n ADN-ul meu,

Lumina ce veghează în somn și în trezie,

Și-n vremuri de restriște a inimii făclie,

Ce-arzând, îmi poartă vie nădejdea-n Dumnezeu.

Azi, candela mi-e lampă-n coșmarul cel mai crunt,

Al lumii ce-n prea plinu-i se surpă fără vlagă,

Lăsând neomenescul s-o strice ca o plagă —

Când toți devin un număr, să nu uit cine sunt.

Și-n colivia-nchisă între ecrane reci

Ce-mi sorb, ca niște pâlnii, a ochilor lumină,

Cu mine-n rugăciune, străbunii se închină,

Prin candela aprinsă, din locul lor de veci.

Publicat prima dată: 30 noiembrie 2021

Actualizat: februarie 2026

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

Raiul n-are nevoie de asfalt Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet. Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...

Citiți mai multe

Elementul sacru

Elementul sacru Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal, În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...

Citiți mai multe

Mihaela I. Ungureanu

Faceți căutări pe acest blog