Treceți la conținutul principal

Ultimul bilet


Ultimul bilet

E toamnă, peste simțuri cade bruma
Și-n tâmple reci răsar gânduri lucide;     
Date uitării, se topesc ca spuma
Iubiri solare de efemeride.

Din aventura vieții ne întoarcem,
Ostatici trupurilor istovite,
O clipă fericirii să-i mai stoarcem
Din zilele prea lesne risipite.

Tot mai aproape-i marginea de zare
Și cerul parcă tot mai jos se lasă,
Iar pașii noștri, plini de ezitare,
Nicicând nu vor mai duce către casă.

În lumea decolând ca o rachetă,
Condusă de mașinării în vogă,
Părem concediați de pe planetă,
O demodată rasă analogă.

Purtați de vechiul mit cu Zburătorul,
Umblăm de-o viață prin aceeași gară
Și tot scrutăm hipnotici viitorul,
Ce niciodată n-o să mai apară.

Sosește-un tren și-n goana-i delirantă,
Strivindu-ne absent, alaiul trece,
Iar gara, ca o scenă ambulantă,
Se zbate-n abur, gata să se-nece.

În anotimp de ploi și desfrunzire
Cu nostalgii și histrioni apatici,
Avem bilet de dus, fără oprire,
Spre raiul ultimilor reumatici.

De mână ne-ndreptăm către ieșire,
Doi călători cu viața-ntr-o valiză,
În care-am strâns averea de iubire
Și-un pașaport cu cea din urmă viză.


Publicat prima dată: 03 noiembrie 2022 (după o primă versiune din 1998)
Actualizat: februarie 2026

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Elementul sacru

Elementul sacru  Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal,    În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...
2 comentarii
Citiți mai multe