Treceți la conținutul principal

Prin crusta de asfalt


Prin crusta de asfalt 

A erupt viața din tină,
Sevele se dezmorțesc
Și prin pori, către lumină,
Muguri cruzi răzbat și cresc.                      
              
Și-ncălziți de-a vieții torță,   
Fremătând nerăbdători,
Din cămașa lor de forță,
Se desfac în albe flori.

Un curent de limpezire
Urcă din pământ la cer,
Peste ochii largi de-uimire
Spărgând vălul de mister.

Mângâierea primăverii,
Răspândită de-un zefir,
Scoală-n suflul învierii
Cireșii din cimitir.

Și, țesând urzeala-i fină                 
Din lumină și noroi,
Vocea cerului, senină,
Blând reverberează-n noi.        

În celesta unduire,
Lanțuri vechi de catifea,
Rupte, scot din amorțire
Tărâmul de mucava.

Chiriași plini de dileme,
Vrem loc pururi pe pământ,
Dar ființa noastră geme
Sub vremelnicul veșmânt.

Timpul, martor fără față,
Ne măsoară din eter,
Risipind precum o ceață     
Tot ce-i fals și efemer.

Și ne-mpinge în menire
Dinspre lut spre necuprins,
Unde moartea-i doar sosire
Și al său hotar învins.

Răsădiți cu talpa-n glie,
Dar cu seva din înalt,
Vom păși spre veșnicie -
Și prin crusta de asfalt.

Publicat prima dată: 04 martie 2023
(varianta inițială intitulată „Înapoi la viață”)
Actualizat: februarie 2026


Aici puteți asculta versiunea audio a acestei poezii în forma inițială, în propria mea interpretare:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...

Elementul sacru

Elementul sacru  Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal,    În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...