
Lipsesc puțin
Îți las iubirea strânsă-ntr-o pastilă,
De-absența mea dacă te simți bolnav,
În așteptarea lungă și febrilă,
S-o iei când ai simptomul cel mai grav.
Ți-am picurat parfumul meu pe pernă,
În vis să mă respiri, de-ți va fi dor,
Și să mă recunoști, a ta, eternă,
Când pașii mă vor duce-n alt decor.
Sărutul meu de somn ușor din aer
Pe fruntea-ți caldă se va așeza,
Tors din al constelațiilor caier,
Să-ți ancoreze visul de o stea.
Licoarea să o sorbi de dimineață
Ca să previi răceala vreunui gând
Ce stă ascuns în mantia-i de ceață,
La colțul îndoielii tremurând.
Ți-am pregătit și-o blândă alifie,
Peste cenușa rănilor s-o-ntinzi,
Ca dintr-un os stropit cu apă vie
Să-ți crească-n suflet rădăcini și grinzi.
Afară pare-o luptă de gherilă
Cu neiubirea, otrăvit țesut,
Pornit să roadă lumea fără milă
Și s-o prefacă-n sarcofag de lut.
Nu, n-am să cad în gheara ei tăioasă,
Nu-ți fie teamă, doar un pic lipsesc,
Căci tot ce am e tihna de acasă.
Așteaptă-mă... În tine locuiesc.
Actualizat: februarie 2026
Comentarii
Trimiteți un comentariu