Treceți la conținutul principal

Lipsesc puțin

Lipsesc puțin

Îți las iubirea strânsă-ntr-o pastilă,
De-absența mea dacă te simți bolnav,
În așteptarea lungă și febrilă,
S-o iei când ai simptomul cel mai grav.

Ți-am picurat parfumul meu pe pernă,
În vis să mă respiri, de-ți va fi dor,
Și să mă recunoști, a ta, eternă,
Când pașii mă vor duce-n alt decor.

Sărutul meu de somn ușor din aer
Pe fruntea-ți caldă se va așeza,
Tors din al constelațiilor caier,
Să-ți ancoreze visul de o stea.

Licoarea să o sorbi de dimineață
Ca să previi răceala vreunui gând
Ce stă ascuns în mantia-i de ceață,
La colțul îndoielii tremurând.

Ți-am pregătit și-o blândă alifie,
Peste cenușa rănilor s-o-ntinzi,
Ca dintr-un os stropit cu apă vie
Să-ți crească-n suflet rădăcini și grinzi.

Afară pare-o luptă de gherilă
Cu neiubirea, otrăvit țesut,
Pornit să roadă lumea fără milă
Și s-o prefacă-n sarcofag de lut.

Nu, n-am să cad în gheara ei tăioasă,
Nu-ți fie teamă, doar un pic lipsesc,
Căci tot ce am e tihna de acasă.
Așteaptă-mă... În tine locuiesc.

 
Publicat prima dată: 11 martie 2023
Actualizat: februarie 2026

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...

Elementul sacru

Elementul sacru  Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal,    În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...