Treceți la conținutul principal

Cerul tăcut

Cerul tăcut

Văzduhul sur peste bătrâna glie
Lansează stelele-n desant aerian,
Să-mpodobească trupul monstrului urban
Cu puf de hibernală-mpărăție.

În burgul invadat de beculețe
Și perfuzat cu doze de moral festiv,
Ne bucurăm, nici nu știm din ce motiv,
Numai ca inima să nu înghețe.

A dispărut iarna provincială,
Prin țară crivățu-i deja eradicat,
Iar veșnicia românească de la sat
Zace-n maternitatea digitală.

Iisus nu se mai naște nici folcloric,
E lepădat și înc-o dată răstignit,
De ziua lui, din calendar dezmoștenit,
De comitetul organizatoric.

Când clopotele cheamă în biserici
La rugăciunea unui neam creștin și bun,
Mărșăluim vrăjiți spre Târgul de Crăciun,
Lumii să nu-i rămânem periferici.

Ajunul cântă singur la ferestre,
Căci noi, modernii gospodari, umblăm prin mall
Cu sacii plini și portofel de protocol,
Pentru mai multe vieți să strângem zestre.

Cu gusturi noi, burghez-aristocrate,
Alergici la șorici și cozonaci, 
Schimbăm cămașa strămoșească de săraci
Pe lux gurmet, plătibil în trei rate.

Admiși din nou cu lista de capricii
La masa de negocieri cu Dumnezeu,
Sărbătorim al omenirii apogeu
Cu vin spumant și show de artificii.

Îmbrobodiți în fluvii de retorici
Ca o salivă scursă din ecran,
Prin iluzoricul portal de Noul An,
Spre nicăieri ne ducem meteorici.

Și-n timp ce rupem foile vivace
Din almanahul vieții noastre tot mai mic,
Împăturind destinul ca un loz în plic,
Peste bătrâna glie, cerul tace.

Publicat prima dată: 19 decembrie 2023
Actualizat: februarie 2026

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Elementul sacru

Elementul sacru  Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal,    În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...
2 comentarii
Citiți mai multe