Treceți la conținutul principal

Aripi de lemn


Aripi de lemn

Noi timp de irosit nu mai avem,
În jocuri de tandrețe ipocrită;
Și de-om fi întrebați cine suntem,
Să spunem: un iubit și o iubită.

În lumea cu erupții de hormoni
Și turbulențe de identitate,
Printre strigoi ticsiți cu neuroni
În adevăr găsim seninătate.

Privind în ochi monstrul contrafăcut,
Suntem bolnavi de viață, netratabili,
Rebeli cu lanțul minții desfăcut
Și parteneri de drum, inseparabili.

La lupte martori fără apetit,
În pace, unul altuia ne-ajungem;
Și, neavând nimic de dovedit,
Încă mai știm să râdem și să plângem.

Ne-am regăsit, purtând același semn,
Sub lunga trenă de singurătate -
Îngeri aievea cu aripi de lemn
Peste stigmatul celor retezate.

Doi camarazi de suflet pe pământ,
Trăind amurgul ca o sărbătoare,
Uniți de-un metafizic legământ:
Să stăm alături, până la plecare.

Și, dacă-mbrățișați, urcăm la cer,
Când moartea va șopti că ne desparte,
Ne-om lepăda de trupul efemer,
Să ne predăm iubirii fără moarte.

Publicat prima dată: 14 februarie 2024
Actualizat: februarie 2026
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Raiul n-are nevoie de asfalt

  Raiul n-are nevoie de asfalt   Sper că v-ați prins. Noi, cei de azi, ne aflăm la o mare răspântie existențială. Adică, avem responsabilitatea alegerii, nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vin, între viața confortabilă, dar complet controlată și dirijată în inima unui ”smart megapolis” sau reîntoarcerea în brațele naturii și reconcilierea cu propriul nostru organism și suflet.  Am fost botezată religios în credința creștin-ortodoxă a înaintașilor (pe furiș, de o mătușă, așa cum se putea atunci) și-am fost educată ateu, precum toată generația mea de ”decreței”, în spiritul doctrinei materialist-științifice, care ne era însămânțată în minte, încă de la grădiniță. Nici Botezul Creștin și nici educația școlară cea seacă de spirit n-a fost "cu voia mea” dar am avut, de-a lungul celor 5 decenii și-un sfert trăite până acum, experiențe intense de autodescoperire și învățare, care mi-au arătat viața din ambele perspective și m-au ajutat să pricep cum funcțione...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Elementul sacru

Elementul sacru  Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal,    În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...
2 comentarii
Citiți mai multe