
Praf și fum
Am venit din dragoste în lume,
În decor de ploi și frunze vechi,
Și-am primit destin, un chip și-un nume
Și cercei de aur la urechi.
Îți duc dorul azi, copilărie,
Chipul lumii mele din trecut,
Râzi sub praf dintr-o fotografie
Și-mi vorbești în scene de film mut.
Transpirat de febra tinereții,
Exersez cu aripile scrum,
Silnic ucenic la circul vieții,
Cum să merg pe sârmă și pe drum.
Mă forțezi să-mi strâng, maturitate,
Inocența într-un pumn de fier,
Dar eu vreau s-o las în libertate,
Hoinărind între pământ și cer.
Ești tot mai aproape, bătrânețe;
De mă-mbraci cu darul tău cernit
Îți voi spune, fără politețe:
Am puțin, dar mult am devenit.
Moarte, știu că o să-mi vină rândul,
Nu mă tem, mi-e gândul împăcat,
Însă de la mine, precum vântul,
Praf și fum - atât ai de luat.
Căci de suflet n-am să fac risipă,
Și oricât de tare-am suferit,
Te-am învins în fiecare clipă,
Când am râs de tine și-am iubit.
Publicat prima dată: 04 ianuarie 2025
(varianta inițială intitulată „Călătoria”)
Actualizat: februarie 2026
Comentarii
Trimiteți un comentariu