Treceți la conținutul principal

Postări

Fii chiar tu...

 Fii chiar tu motivul și destinația oricărei călătorii!

Dacă oamenii n-ar cunoaște...

 Dacă oamenii n-ar cunoaște religia iubirii, ar putea-o învăța de la flori.

Urmărește natura!

 Urmărește natura. E cea mai pură sursă de informare. 22/04/2021

Contemplarea este odihna sufletului

 Contemplarea este odihna sufletului evadat din strânsoarea minții. 14/04/2021

Ambalaje sparte

Ambalaje sparte Știm din Scripturi c-ai poruncit lumină, Ai creat lumea și-ai lăsat Cuvântul, Noi, oamenii, să stăpânim pământul Călăuziți de pronia divină. Cheile ni le-ai dat și harta vieții Ca să găsim comoara împlinirii, Și-nvățători înalți ai mântuirii Ne-ai trimis Fiul și apologeții. Dar noi, atomi din cosmica-Ți ființă, Bieți aventurieri prin inefabil, În lipsa umărului Tău palpabil, Am servit idoli fără conștiință. La legi și adevăruri peremptorii Am pus scadențe și-am trasat hotare Și, pervertind smerita contemplare, Am făcut scop din pofte iluzorii. Prinși în magii și scormoniri deșarte, Cu mintea rece la a Ta prezență, Ajuns-am forme fără de esență, Resturi de duh în ambalaje sparte. Bolnavi de patimi, hulă și minciună, Dezonorând sublima noastră fire, În loc de bunăstare și iubire, Am vărsat ură și-am cules furtună. Mereu ai fost visat de cei cu carte, Dar Te-au găsit țăranii-n arătură, Și-n rostul armoniei din natură, Cu viața alungând frica de moarte. Căci pentru suflet, ...

Dilema omului modern

 Dilema omului modern:  a trăi în raiul simplității  sau în iadul confortului? 30/03/2021

În loc de Memento Mori

În loc de Memento Mori Spirit coborât în minte, Ochi căutător ce-nvață Mersul pe orizontală Din împărăția-astrală, Cu vremelnice veșminte, M-am întruchipat la Viață. Cerul îmi deschide-n pleoape Câte-o nouă dimineață, Iar prin raiul ce-n răstimpuri Schimbă-n joacă anotimpuri, Peste pajiști, munți și ape, Zburd îndrăgostit de Viață. Cântând soarelui și lunii Pe-un tărâm ce mă răsfață, Mă hrănește și m-alină, Râd în valuri de lumină, Plâng cu lacrima furtunii Și-n iubire creez Viață. Însă, vai, cu bani și arme, Nesătula umbră hoață Varsă-n rai armuri și schele, Îl închide în zăbrele Și-l împarte în cazarme Cu permisii pentru Viață. În cetatea triumfală Din beton, asfalt și ceață, Bolta-i un tavan de leduri, Marea, o podea cu pleduri Și-n sintetica spoială, Larma se numește Viață. Iar în parodia-dramă, Cu un rânjet de paiață, Joc în zdrențele tivite, Osândit în circuite, Cu sufletul strâns de teamă Și cu lacăt pus la Viață. Pierdut în butaforie, Orb la opera măreață, Deși mintea mi-amorțe...