Mihaela I. Ungureanu

 Dacă oamenii n-ar cunoaște religia iubirii, ar putea-o învăța de la flori.

 Urmărește natura. E cea mai pură sursă de informare. 22/04/2021

 Contemplarea este odihna sufletului evadat din strânsoarea minții. 14/04/2021

Ambalaje sparte Știm din Scripturi c-ai poruncit lumină, Ai creat lumea și-ai lăsat Cuvântul, Noi, oamenii, să stăpânim pământul Călăuziți de pronia divină. Cheile ni le-ai dat și harta vieții Ca să găsim comoara împlinirii, Și-nvățători înalți ai mântuirii Ne-ai trimis Fiul și apologeții. Dar noi, atomi din cosmica-Ți ființă, Bieți aventurieri prin inefabil, În lipsa umărului Tău palpabil, Am servit idoli fără conștiință. La legi și adevăruri peremptorii Am pus scadențe și-am trasat hotare Și, pervertind smerita contemplare, Am făcut scop din pofte iluzorii. Prinși în magii și scormoniri deșarte, Cu mintea rece la a Ta prezență, Ajuns-am forme fără de esență, Resturi de duh în ambalaje sparte. Bolnavi de patimi, hulă și minciună, Dezonorând sublima noastră fire, În loc de bunăstare și iubire, Am vărsat ură și-am cules furtună. Mereu ai fost visat de cei cu carte, Dar Te-au găsit țăranii-n arătură, Și-n rostul armoniei din natură, Cu viața alungând frica de moarte. Căci pentru suflet, ...

 Dilema omului modern:  a trăi în raiul simplității  sau în iadul confortului? 30/03/2021

În loc de Memento Mori Spirit coborât în minte, Ochi căutător ce-nvață Mersul pe orizontală Din împărăția-astrală, Cu vremelnice veșminte, M-am întruchipat la Viață. Cerul îmi deschide-n pleoape Câte-o nouă dimineață, Iar prin raiul ce-n răstimpuri Schimbă-n joacă anotimpuri, Peste pajiști, munți și ape, Zburd îndrăgostit de Viață. Cântând soarelui și lunii Pe-un tărâm ce mă răsfață, Mă hrănește și m-alină, Râd în valuri de lumină, Plâng cu lacrima furtunii Și-n iubire creez Viață. Însă, vai, cu bani și arme, Nesătula umbră hoață Varsă-n rai armuri și schele, Îl închide în zăbrele Și-l împarte în cazarme Cu permisii pentru Viață. În cetatea triumfală Din beton, asfalt și ceață, Bolta-i un tavan de leduri, Marea, o podea cu pleduri Și-n sintetica spoială, Larma se numește Viață. Iar în parodia-dramă, Cu un rânjet de paiață, Joc în zdrențele tivite, Osândit în circuite, Cu sufletul strâns de teamă Și cu lacăt pus la Viață. Pierdut în butaforie, Orb la opera măreață, Deși mintea mi-amorțe...

Elementul sacru  Sol din tărâmul de eter, Scânteie smulsă din mister, Sunt călător fără popas, Fără bagaj și fără ceas, Purtat de al iubirii val, Ca un întreg într-un fractal,    În pânza lumii să zidesc Opera Tatălui ceresc. Pe țărmul Terrei eu cobor Și-n firea-i densă mă strecor, Substanța strâmtă să-i îmbrac, Să-i ordonez atomii-vrac, Și-n formele ce mă cuprind Suflarea vieții s-o aprind, Cu jar mocnit în care-i pus Vulcanul lumilor de sus. Din visul cosmic sunt trezit În trupul unui nou-venit, Rod și sămânță-n sacrul pom, Cu rădăcini și trunchi de om, De neam cu nume și străbuni, Ducând blesteme și cununi Prinse de-al cărnii așternut, Ca viitorul de trecut. Nu-mi amintesc cine voi fi, Nici cine-am fost nu voi mai ști; Mi-e scris în drumul pe pământ Al spiritului legământ – Ori cerșetor, ori împărat, Să fiu un creator creat, Amnezic, dar atins mereu De degetul lui Dumnezeu. Sortit de-al existenței joc, Pornesc și caut să-mi fac loc Într-un prefabricat decor, În care to...