Mihaela I. Ungureanu

Praf și fum Am venit din dragoste în lume, În decor de ploi și frunze vechi,  Și-am primit destin, un chip și-un nume Și cercei de aur la urechi. Îți duc dorul azi, copilărie,  Chipul lumii mele din trecut,  Râzi sub praf dintr-o fotografie Și-mi vorbești în scene de film mut.  Transpirat de febra tinereții,  Exersez cu aripile scrum,                              Silnic ucenic la circul vieții, Cum să merg pe sârmă și pe drum. Mă forțezi să-mi strâng, maturitate, Inocența într-un pumn de fier,    Dar eu vreau s-o las în libertate, Hoinărind între pământ și cer. Ești tot mai aproape, bătrânețe; De mă-mbraci cu darul tău cernit                          Îți voi spune, fără politețe: Am puțin, dar mult am devenit. Moarte, știu că o să-mi vină rândul,  Nu mă tem, mi-e gândul împăcat,  Însă de la mine, precum v...

Aripi de lemn Noi timp de irosit nu mai avem, În jocuri de tandrețe ipocrită; Și de-om fi întrebați cine suntem, Să spunem: un iubit și o iubită. În lumea cu erupții de hormoni Și turbulențe de identitate, Printre strigoi ticsiți cu neuroni În adevăr găsim seninătate. Privind în ochi monstrul contrafăcut, Suntem bolnavi de viață, netratabili, Rebeli cu lanțul minții desfăcut Și parteneri de drum, inseparabili. La lupte martori fără apetit, În pace, unul altuia ne-ajungem; Și, neavând nimic de dovedit, Încă mai știm să râdem și să plângem. Ne-am regăsit, purtând același semn, Sub lunga trenă de singurătate - Îngeri aievea cu aripi de lemn Peste stigmatul celor retezate. Doi camarazi de suflet pe pământ, Trăind amurgul ca o sărbătoare, Uniți de-un metafizic legământ: Să stăm alături, până la plecare. Și, dacă-mbrățișați, urcăm la cer, Când moartea va șopti că ne desparte, Ne-om lepăda de trupul efemer, Să ne predăm iubirii fără moarte. Publicat prima dată: 14 februarie 2024 Actualizat: f...

Cerul tăcut Văzduhul sur peste bătrâna glie Lansează stelele-n desant aerian, Să-mpodobească trupul monstrului urban Cu puf de hibernală-mpărăție. În burgul invadat de beculețe Și perfuzat cu doze de moral festiv, Ne bucurăm, nici nu știm din ce motiv, Numai ca inima să nu înghețe. A dispărut iarna provincială, Prin țară crivățu-i deja eradicat, Iar veșnicia românească de la sat Zace-n maternitatea digitală. Iisus nu se mai naște nici folcloric, E lepădat și înc-o dată răstignit, De ziua lui, din calendar dezmoștenit, De comitetul organizatoric. Când clopotele cheamă în biserici La rugăciunea unui neam creștin și bun, Mărșăluim vrăjiți spre Târgul de Crăciun, Lumii să nu-i rămânem periferici. Ajunul cântă singur la ferestre, Căci noi, modernii gospodari, umblăm prin mall Cu sacii plini și portofel de protocol, Pentru mai multe vieți să strângem zestre. Cu gusturi noi, burghez-aristocrate, Alergici la șorici și cozonaci,  Schimbăm cămașa strămoșească de săraci Pe lux gurmet, plătibi...

Valiza cu visuri Cuminte nu eram nicicum, ba încă prea vioaie, Și în zadar îl așteptam pe Sfântul Nicolae, Căci el, fără să-l pot vedea cu ochii de copilă, Venea tiptil de Anul Nou, în chip de Moș Gerilă. Credeam că-i un drumeț boem cu sacul plin de daruri, De lacrimi tămăduitor și înzestrat cu haruri, Pe care-n serile de iarnă, pruncii îl pândesc, Când se coboară dintre nori, să-i ceară ce-și doresc. Dar mi-a fost dat să-l întâlnesc pe-o insulă solară, Unde mă răsfățam privind apusul, solitară; M-a cucerit doar cu-n surâs, lăsându-mă să-i fur                     Cea mai înflăcărată stea din ochii de azur.          Eram fugită de destin cu inima în mână, Cu visuri și-amintiri ticsind  valiza cam bătrână,      Până în vara c-un amurg mai lung decât tot anul, În care mi-a iesit în drum Nikos magicianul.  În mitul unui sfânt din cer nu mai credeam demult, Dar l-a zărit fostul copil, pri...

Țărmul meu Prin lume am pornit călătoria Să-i aflu frumusețea și-armonia Dar, asmuțite în război și ceartă,  Doar în derivă vorbele mă poartă. Degeaba caut să-i pătrund în taine, Am trup sleit de tot mai grele haine, Iar gândul, la întrecere cu clipa, Rătăcitor își flutură aripa.   Nu mai există între cer și mare Loc de odihnă și de contemplare; Mă-ntorc înfrânt , romantic Odiseu, La țărmul calm al sufletului meu.   Când împrejuru-mi se ridică săbii, Pe ape tulburi se ciocnesc corăbii, Iar zarea-i răscolită de furtună, În mine mă retrag, sub clar de lună.   Căci în nesomnul orelor târzii, Prind răsăritul unei poezii; O simt cum se strecoară prin unghere Și crește, ca lumina, în tăcere...   09 noiembrie 2023

Lipsesc puțin Îți las iubirea strânsă-ntr-o pastilă, De-absența mea dacă te simți bolnav, În așteptarea lungă și febrilă, S-o iei când ai simptomul cel mai grav. Ți-am picurat parfumul meu pe pernă, În vis să mă respiri, de-ți va fi dor, Și să mă recunoști, a ta, eternă, Când pașii mă vor duce-n alt decor. Sărutul meu de somn ușor din aer Pe fruntea-ți caldă se va așeza, Tors din al constelațiilor caier, Să-ți ancoreze visul de o stea. Licoarea să o sorbi de dimineață Ca să previi răceala vreunui gând Ce stă ascuns în mantia-i de ceață, La colțul îndoielii tremurând. Ți-am pregătit și-o blândă alifie, Peste cenușa rănilor s-o-ntinzi, Ca dintr-un os stropit cu apă vie Să-ți crească-n suflet rădăcini și grinzi. Afară pare-o luptă de gherilă Cu neiubirea, otrăvit țesut, Pornit să roadă lumea fără milă Și s-o prefacă-n sarcofag de lut. Nu, n-am să cad în gheara ei tăioasă, Nu-ți fie teamă, doar un pic lipsesc, Căci tot ce am e tihna de acasă. Așteaptă-mă... În tine locuiesc.   Publicat...

Prin crusta de asfalt  A erupt viața din tină, Sevele se dezmorțesc Și prin pori, către lumină, Muguri cruzi răzbat și cresc.                                      Și-ncălziți de-a vieții torță,    Fremătând nerăbdători, Din cămașa lor de forță, Se desfac în albe flori. Un curent de limpezire Urcă din pământ la cer, Peste ochii largi de-uimire Spărgând vălul de mister. Mângâierea primăverii, Răspândită de-un zefir, Scoală-n suflul învierii Cireșii din cimitir. Și, țesând urzeala-i fină                  Din lumină și noroi, Vocea cerului, senină, Blând reverberează-n noi.         În celesta unduire, Lanțuri vechi de catifea, Rupte, scot din amorțire Tărâmul de mucava. Chiriași plini de dileme, Vrem loc pururi pe pământ, Dar ființa noastră geme Sub vremelnicul veșmânt. Timpul, martor fără față, Ne măsoară di...